de Noi, cele care am fost acolo și am spurcat muzeul și am corupt copiii cu semne scrise cu carioca roșie
Zău? Chiar există legionari în Romania? Nu sunt, așa, niște idei abstracte, cum încerca chiar unul dintre ei sa ne convingă “inocent” în seara de 21 februarie la Muzeul Țăranului Român, pardon, la Muzeul Fascistului Român? I-am răspuns că, din păcate, legionarii nu sunt niște idei abstracte, mai ales nu ăia care în seara de 20 februarie au intrat în Sala Stu
dioului Horia Bernea a Muzeului Țăranului Român și au început să strige moarte homosexualilor, au fluturat steagul României pe care scria “totul pentru țară” și mai ales au avut grijă să salute nazist. Deși noi visam la o zi când toți legionarii se vor transforma în niște idei abstracte, momentan ei sunt printre noi și au suficientă putere să transforme incitarea lor la ura homofobă în politica explicită a unor instituții ale statului, cum este Muzeul Țăranului Român. Așa că nu mare ne-a fost mirarea să-i vedem și la protestul nostru spontan din 21 de la MȚR.
Despre 20 februarie 2013
Cum am ajuns să protestăm spontan pe 21 februarie la MȚR? Simplu, am considerat că trebuie să luam o poziție faţă de acțiunea fascistă de intimidare și incitare la ură homofobă care s-a petrecut la Muzeul Țăranului Român pe 20 februarie cu complicitatea poliției și jandarmeriei române, a unora dintre angajați și chiar a unei părți din conducerea muzeului, adică a directorului-adjunct Mihai Gheorghiu. În acea seară era programată vizionarea filmului “The Kids are Alright”, parte a programului lunii LGBT. Chiar înainte de începerea proiecției, se aflase de prezența cuiva cu un steag național (pe care încerca să îl țină ascuns) în holul cinematografului, unde se formaseră deja grupuri de persoane care nu părea că se aflau acolo pentru a se bucura de proiecția unui film cu tematica LGBT. Dimpotrivă, imediat după începerea proiecției, câteva persoane au început să interpună foi între proiector și ecran, au început să vocifereze, să huiduie, să deranjeze pe ceilalți din sală, să-și arate de fapt intențiile reale ale prezenței lor acolo. În cele din urmă, proiecția a fost oprită și luminile au fost aprinse abia după câteva minute. În continuare, evenimentele s-au desfășurat fără nici o intervenție din partea administrației, conducerii sau pazei MȚRului. În schimb, grupurile de legionari au început să strige moarte homosexualilor, să cânte imnul României, cântece bisericești, Hristos a înviat, creând o atmosferă intimidantă care părea a fi o sesiune extraordinară de exorcizare.
Spectatorii au fost numiți ”spurcăciuni”, ”animale”, ”pervertiți” și li s-a strigat ”afară din țară”, ”duceți-vă în cluburile voastre gay”, ”plecați în Olanda” ș.a. În acest timp, un grup de indivizi ținând steagul ”Totul pentru țară” s-au urcat pe scenă și au făcut salutul nazist (faptul că acest lucru a fost negat ulterior este lesne de înțeles, având în vedere consecințele legale ale acestei fapte). După mai bine de o oră de discuții, jigniri și cântece bisericești, spectatorilor legitimi li s-a spus să iasă din sală pentru ca poliția să îi poată legitima pe agresori. În schimb, atunci când au ieșit din sală aceștia au fost primii legitimați. Protestatarii naționaliști au fost reținuți pe holul muzeului câteva minute, timp în care au discutat cu polițiștii fără a fi, însă, nici măcar legitimați, urmând ca mai apoi să se îndrepte spre cafeneaua de lângă, pentru a sărbători reușita serii alături de Mihai Gheorghiu, directorul adjunct al muzeului.
21 februarie 2013, din nou la MȚR
În ziua următoare (joi), a avut loc conferinţa de presă organizată de Accept şi ActiveWatch. La sfârşitul ei, ne-am adunat câteva persoane: o parte dintre noi fusesem cu o seară înainte la NCRR şi agresate de naționaliști, altele fiind pur şi simplu susținătoare ale drepturilor LGBT. Toate şi toţi eram indignaţi de lipsa oricărei reacţii din partea MȚR. Ne-am confecționat în grabă câteva pancarte și am pornit spre Muzeul Țăranului Român cu intenția de a protesta față de această lipsă de reacție și de complicitatea conducerii muzeului la protestul fascisto-naționalist de miercuri. Am ajuns în fața muzeului la ora închiderii, exact în momentul în care angajații și angajatele ieșeau de la lucru iar porțile muzeului ni s-au închis în față. Așadar ne-am îndreptat spre Clubul Țăranului, postându-ne pe scenă preț de cîteva minute, în aplauzele unora dintre clienții de la mese care ne-au susținut imediat intervenția.
Din barul muzeului am pornit-o spre Sala Studioului Horia Bernea, locația unde cu o seară înainte naziștii s-au desfășurat ca la ei acasă, că doar erau la ei acasă, așa credeau și simțeau și ei și așa le-a confirmat ulterior și Poliția Română. Muzeul Țăranului Român este un lăcaș sfînt legionar, iar ce s-a întâmplat în seara de 20 februarie a fost o acțiune de confirmare a acestui lucru, de reteritorializarea legionară a MȚRului, un argument pe care ne-a fost dat să-l tot auzim de la diverse persoane și in timpul protestului nostru de seara de 21: de ce a fost nevoie de o asemenea proiecție LGBT chiar aici, la Muzeul Țăranului? De ce tocmai AICI, și nu în altă parte? Dar să continuăm. Am intrat deci în corpul cu studioul, apoi am încercat să intrăm în sală și am fost oprite de 2 persoane, un bărbat și o femeie, angajați ai muzeului, care ne tot spuneau că nu e OK să deranjam proiecția care tocmai se derula în sală și evenimentul care tocmai avea să înceapă în holul de la ieșirea din studio. Nu era OK, din punctul lor de vedere, ca noi să-i deranjăm pe alții doar pentru că și noi fuseserăm “deranjate” cu o seară înainte în același loc. Nu era OK ca noi să luăm o poziție antihomofobă față de o acțiune care incitase la ură homofobă, pentru că asta i-ar fi deranjat pe oamenii care se aflau în acel moment la MȚR și care, ne spuneau cei doi, nu au avut nici o treabă cu cele întamplate cu o seară în urmă. Ca și cum homofobia e o treabă privată doar a unora împotriva altora, ca și cum “restul” societății poate să “nu aibă vreo treabă”, poate să se poziționeze neutru, ca și cum există o poziție neutră în raport cu homofobia. Ca și cum “deranjul” produs de o acțiune fascistă homofobă e același cu “deranjul” sau disconfortul produs de o poziție publică antihomofobă.
În curând, după încercările nereușite ale celor doi de-a ne determina să plecăm de bună voie, au aparut paznicii și domnul Vlad Columbeanu, responsabil cu PRul MȚRului. Paznicii erau evident enervați și deranjați de prezența noastră acolo și se comportau în consecintă. Se răsteau la noi, au încercat să ne someze să plecam, și ne-au cerut să le arătam autorizația de protest. Le-am răspuns că doar poliția ne poate solicita această autorizație și le-am spus ca ne-am bucura ca ei să cheme poliția. De fapt, am vrut să facem asta chiar noi, în momentul în care paznicii deveniseră agresivi și încercau să ne atingă și chiar ne-au atins. Le-am spus că excesul de zel pe care-l exprimau cu noi, le lipsise cu desăvârșire paznicilor în seara precedentă, când nu au intervenit in vreun fel. De fapt, singurul paznic pe care l-am văzut în seara de 20 februarie stătea impasibil lângă un polițist la ieșirea din studio. Mai mult, comisarul șef Pană le-a răspuns celor care au reclamat incidentul în seara de 20 de februarie și care au solicitat lămuriri în legătura cu non-intervenția poliției, că Poliția ar fi trebuit să primească o sesizare din partea MȚRului prin paza internă. Adică, intervenția poliției era condiționată de autosesizarea pazei interne a MȚRului. Pe 20 februarie paza MȚRului nu s-a sesizat, în schimb s-a sesizat prompt odată cu sosirea noastră la fața locului în seara următoare. În cele din urmă, după încercări nereușite de a ne determina să plecăm, paznicii s-au retras ca să sune, ziceau ei, poliția, dar, de fapt, aveam să aflam noi mai târziu l-au sunat pe directorul general care le-a interzis să sune poliția.
La un moment dat, cam la jumatate de oră de la începutul protestului nostru, a apărut și prima persoană care a început să ne filmeze. Pentru ca încă evenimentul nu începuse si invitații abia soseau, l-am depistat imediat, dar nu neapărat din cauza gecii de un roșu aprins, și în ciuda incercării lui jalnice de-a se dosi prin sala de expoziții cu măști. În momentul în care am început să-l filmam și noi, a luat-o la fugă din incinta MȚRului, pentru a reveni mai târziu într-o companie care-i putea oferi siguranța, cea a lui Felix Roncea și a directorului adjunct Mihai Gheorghiu. Astăzi l-am și identificat în persoana lui Ciprian Voicilă, se pare sociolog la Muzeul Țăranului Român. Pe blogul său a apărut pe 22 un articol despre protestul nostru din data de 21 februarie. În afară de retorica legionară clasică obosită conform căreia orice acțiune care nu e legionară e sigur finanțată din ‘America’ (Voicilă făcând voit abstracție de sursa finanțării fraților lor de la organizația Provita), ne-a mai amuzat și ofensa estetică adusă de pancartele noastre în carioci și acuarele și, drept urmare, ne-am luat anagajamentul ca la urmatoarea întâlnire să venim cu un portret-print color al lui Ciprian Voicilă, sociologul-legionar de serviciu al muzeului fascistului român.
Dar să revenim la protestul nostru. Între timp, şi post fuga dlui Voicila, au inceput să sosească invitaţii pentru evenimentul din acea seară, organizat de institutul cultural italian. Aşa că, treptat, ne-am trezit într-o mulţime de persoane cu măşti de carnaval italian, cu muzica de Titanic pe fundal, cântată la vioară de un cvartet de tineri care nici ei nu înteţegeau prea bine cum se potriveau cu noi, cu ceva din high-classul expat italian, ceva din high-classul românesc, plus saleuri, vin şi ospătari cu papion. Şi noi. Cu pancarte cerând demisia directorului adjunct Gheorghiu de la conducerea muzeului fascistului roman. Au urmat câteva ore de negociere a spaţiului, în care eram tolerate dacă stăteam în marginea mulţimii care venise pentru eveniment, dar eram admonestate dacă înaintam prea mult, şi forţate să revenim la poziţia iniţială de margine. În tot acest timp, invitaţii intrau şi ieşeau din sala de la lângă studioul Horia Bernea unde era o expoziţie cu printuri cu măşti italiene de carnaval. Unii se uitau la noi şi treceau mai departe jenaţi, fără să schiţeze altă expresie. Alţii se uitau şi zâmbeau amuzaţi de prezenţa noastră nepotrivită, gândeau ei, cu evenimentul la care veniseră. Alţii se opreau şi întrebau despre ce e vorba. Doua doamne au stat a discuţii noi atat de mult, fiind foarte interesate de acţiunea noastră, încât au fost întrebate la un moment dat de către vigilenţii angajaţi ai muzeului dacă sunt cu noi (caz în care trebuiau să elibereze cele 2 trepte pe care stăteau) sau dacă sunt invitate la evenimentul Institutului Italian (caz în care puteau să se servească din gustările de pe mesele de lângă noi); deşi erau acolo pentru evenimentul cultural, ele au preferat să mai rămână alături de noi şi s-au distrat copios de felul în care fuseseră interpelate de aceşti angajaţi. O altă doamnă ne-a întrebat, îngrijorată, că dacă tot stăteam pe-acolo de atâta timp, nu am vazut un şal argintiu? În sfârşit, printre cei care ne priveau s-au aflat pe tot parcursul serii vechi legionari, membri Noua Dreaptă, care fie filmau, fie se întreţineau cu diverşi angajaţi importanţi ai muzeului (Voicilă şi Gheorghiu). Cândva în tot acest răstimp a apărut şi Felix Roncea, fiul lui Victor Roncea, fascist, 
ortodox fundamentalist şi admirator al lui Zelea Codreanu (Victor Roncea, pe blogul lui, a incitat la violenţă şi a chemat legionarii la arme in 20 februarie). Felix Roncea a început să filmeze şi să documenteze protestul, probabil pentru a completa dosarul tatălui său (cu lista neagră a celor care trebuie intimidaţi şi agresaţi). De altfel, clipul filmat de Felix a şi apărut a doua zi (vineri) pe blogul tatălui său, Victor Roncea – acesta din urma susţinând, în stilul specific de peroraţie fascistoidă, că nu se cade să se facă propagandă “homofilă” de faţă cu copiii şi bătrânii prezenţi la eveniment!
Am rămas până aproape de finalul evenimentului, vorbind cu participanții mai curioși și povestindu-le de agresiunile din seara precedentă.
Este vorba de fascism şi ură, nu dragoste de aproape, sfinţi pe pereţi şi voci de îngeri
Nu e nevoie ca cineva să mai apară cu o cămaşă verde sau cu diverse simboluri pentru a fi considerat aliniat ideologic fasciştilor, nu? Asta ar fi prea stupid din partea lor (deşi Noua Dreaptă a reînviat moda cămăşilor din anii 30) şi totuşi, miercuri seară la NCRR, nişte oameni au arborat crucea celtică şi au salutat nazi-style. Desigur, cei mai răsăriţi au evoluat estetic, iar diversele avataruri online pe care Felix Roncea le preia (Bindiribli, Mişcarea Oamenilor Visători, Creatorul de Vise), apelul superficial la imaginarul Rastafarian, invocându-l pe Jah şi arzând-o psihedelic, folosesc la promovarea agendei ultra-naţionaliste, ultra-ortodoxe, sexiste, homofobe şi rasiste moştenite în familie. E stupefiant cum “Republika Verde” a lui Felix face aluzie şi la cannabis, şi la verdele legionarilor. Şi totusi, fie că există mai multe (noua dreaptă, diversele facţiuni ultra-ortodoxe) sau mai puţine (MOV, dacii liberi, naţionaliştii pseudo-autonomi, anarho-naţionaliştii şi alţi “sincretici”) similitudini estetice între vechi şi noi, fie că ei inşişi încearcă să ocolească denumirile de neo-nazişti, fascişti, legionari – practicile şi agenda lor sunt recurente: rolul inechivoc al unor figuri de autoritate în propriile lor grupuri, glorificarea absurdă a naţiunii, misticismul, frica şi refuzul vis-a-vis de tot ce este diferit şi obsesia pentru puritate şi cultura pură a barbaţilor albi români creştin-ortodocşi heterosexuali able-bodied. Iar personal, cred că încercările pedante de a diferenţia ideologic naţional-socialismul, fascismul, legionarismul, diverse mişcări istorice de extremă dreaptă de noile mişcări de extrema dreaptă contemporane din Europa este o acţiune inutilă, problematică şi contra-productivă. Ura sub diversele sale manifestări rămâne ură.
***
Câteva întrebări lămuritoare/ FAQ de la faţa locului joi seară:
Sunteți masoni?
Nu. Singura conspirație în care credem este cea dintre o parte a conducerii (directorul adjunct Mihai Gheorghiu), o parte a angajaţilor MȚR/NCRR, Poliție, Jandarmerie, și extremiștii prezenți în sala de cinema miercuri seara. Credem că exista homofobie instituționalizată!
Ați fost plătiți pentru a protesta?
Nu. Nu am executat niciun ordin venind joi seară la MȚR, așa cum am fost acuzați de aceleași persoane extremiste pe care le-am văzut în Sala Horia Bernea și miercuri seară. Protestul nostru a fost unul spontan, de indignare, văzând cum incidentul era pe cale să treacă neobservat. Ciprian Voicilă, extremist şi sociolog/etnolog de gardă (pun intended) la MȚR a scris despre protestul nostru de joi seară că a fost “jalnic, în primul rând din punct de vedere estetic. Pancarde scrise cu pixul pe carton sau cu cariocă roșie.” Țin minte că la marșurile normalității, pancartele sunt foarte frumoase și “profi” – dar în cazul lor chiar sunt bani grei care circulă în spate. Deci cine e plătit?
Cine sunteţi? Sunteţi membre/membri Accept și ActiveWatch, cum spune Roncea pe blog?
E irelevant dacă suntem membri Accept și ActiveWatch. Susținem însă în orice caz aceste asociații. Suntem niște cetățene și cetățeni simpli, dar indignați de ce s-a petrecut într-un spațiu public, la un muzeu la care contribuim şi noi. Până acum, frecventam des Muzeul Țăranului Român, unul din cele mai moderne și deschise muzee din capitală. Mergeam (şi păteam bilet) constant la NCRR, având în vedere profilul său și deschiderea către diverse festivaluri, cum ar fi One World și multe filme ce sărbătoresc diversitatea umană, invitând la introspecție și toleranță. Turnura evenimentelor recente ne face sa evităm de-acum încolo MȚR și NCRR până când va fi demis directorul adjunct Mihai Gheorghiu și sancționarea celorlalți angajați care au făcut aceste agresiuni posibile.
Da’ ce vreți/căutaţi la NOI în muzeu?
Cunoaştem istoria clădirii ce astăzi adăposteşte Muzeul Ţăranului Român – ştim că acest muzeu s-a înfiinţat în contextul post-decembrist şi înţelegem că ocuparea clădirii ce timp de aproape jumătate de secol adăpostise Muzeul Partidului Comunist Român (un muzeu identificabil la sfârşitul anilor 80 ca monument al represiunii) a fost la acel moment un act simbolic. Cunoaştem de asemenea contribuţia majoră pe care Horia Bernea a avut-o la crearea propriu-zisă a acestui muzeu, gândind până la cel mai mic detaliu expoziţia permanentă. Vrem însă să le reamintim celor care se simt îndreptăţiţi în convingerea lor că muzeul le aparţine că înşăşi Irina Nicolau scria despre denumirea muzeului: “Cum să-i spunem? Cum e mai potrivit? Doamne, pentru ce nu am păstrat hârtia! Ştiu precis că Horia le numerotase şi că ajunsesem la vreo douăzeci şi ceva de nume. Muzeul Ţăranului Român lui i-a scăpat, dar nu-i plăcea. După câteva ceasuri a fost ales tocmai acest nume care, cel puţin în primii ani, pe mulţi i-a enervat. Ţăran? Este peiorativ, pretindeau francezii. Român? Este limitativ şi politic incorect, pretindeau alţii. Mai târziu ne-a părut şi nouă rău că nu i-am zis Muzeul Ţăranului, pur şi simplu.” (sursa: siteul MTR). Ei bine, DA – Horia Bernea şi Irina Nicolau considerau că înşăşi cuvântul român este limitativ, având în vedere câte etnii (şi câte religii) au convieţuit pe aceeaşi bucată de pământ. Oare ultra-nationaliştii ultra-ortodocşi nu uită deliberat acea secţiune a muzeului în care sunt reprezentate celelalte etnii, de diverse confesiuni, care au convieţuit alături de etnicii români? Iar atunci când vine vorba strict de ţăranul de etnie română, cred că sunt de asemenea diverse părţi ale muzeului în care este ilustrat sincretismul spiritual al satului şi influenţa cultelor păgâne, care cu siguranţă ar scandaliza o parte din aderenţii stricţi la dogma ortodoxă. Ca să nu mai zic că, în trecere, există părţi ale expoziţiei permanente ce ilustrează viaţa micilor târguri, viitoare oraşe, în cosmopolitismul lor. Dincolo de problematica numelui nefericit şi al altor aspecte, muzeul încearcă, aşa cum a fost el gândit iniţial de Horia Bernea, să ilustreze şi să sărbătorească diversitatea umană – la polul opus faţă de ce îşi propun fasciştii, ce aleg din obtuzitate să vadă în el un monument închinat exclusiv ortodoxiei (pardon, HABOTNICIEI), un spaţiu “sacru”, confiscându-l drept teritoriu propriu.
Dar şi aşa, orice muzeu, spunând istoria oricărei etnii nu surprinde în momentul de faţă o parte a istoriei invizibilizată şi redusă la tăcere, aceea a minorităţilor sexuale, a experienţei queer şi a heterosexismului. În 2000, Horia Bernea s-a opus decriminalizării homosexualităţii, el invocând şi dorind impunerea argumentelor religioase în faţa unui stat ce se dorea laic. Intoleranţa, ura faţă de alţi oameni – homofobia lui Horia Bernea este de condamnat. Faptul că el a creat practic acest muzeu nu justifică anexarea lui de către alţi homofobi.
Recapitulare: acest muzeu, deşi problematic, nu este un muzeu al ortodoxiei habotnice. Nu este un muzeu al homofobiei. Nu este un muzeu dedicat intolerantei. Sau cel puţin asta sperăm! Directorul general al muzeului, Virgil Nițulescu, prezentând scuze din partea instituției participanților agresați pe 20 februarie, a afirmat chiar acest lucru. Cu toate astea, desi in acest comunicat de presa se exprima speranta ca nu vor mai exista asemenea fapte pe viitor la MȚR, noi cerem ca MȚR sa se angajaze ca va face tot posibilul sa impiedice astfel de acte si ca va sanctiona activ orice actiuni si atitudini homofobe viitoare. MȚR este intr-adevăr un muzeu dedicat lumii arhaice, care din intâmplare era şi diversă (un aspect care probabil nu le-ar fi plăcut fasciştilor de astăzi). Şi nu în ultimul rând, este un muzeu public, de stat, la ale cărui fonduri am contribuit toţi.
Cerem demiterea si concedierea lui Mihai Gheorghiu
Cine e, mai exact Mihai Gheorghiu?
De pe blogul naționalist : aflăm că Mihai Gheorghiu a fost vicepreşedintele Ligii Studenţilor în Piaţa Universităţii 1990. Mai aflăm și că acesta a fost unul dintre “conducătorii” manifestanților naționaliști din seara de 20 februarie (nu că nu am fi știut deja dar asta e o confirmare ”de la sursă”).
Dintr-un alt articol, al lui George Roncea (un al treilea Roncea implicat), publicat în Curentul, aflăm că Mihai Gheorghiu este ”un fost camarad” al acestuia, alături de care a făcut cândva greva foamei. Să ne mai mirăm de ce apare familia Roncea la toate evenimentele naționaliste, coordonate de Mihai Gheorghiu la MȚR?
De asemenea, Gheorghiu a fost deputat al PNȚCD în legislatura 1996-2000 și secretar de stat în MAE până în 2008. În timpul mandatului său de deputat, acesta a inițiat mai multe propuneri legislative privind protejarea drepturilor revoluţionarilor dar și ale militarilor români și a făcut parte din Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Așadar, faptul că Poliția și Jandarmeria aflate în fața MȚR pe 20 februarie nu au intervenit în niciun fel pare sa nu fi fost întâmplător. Atunci când într-un scandal sunt implicați membri ai comunității LGBT de o parte și naționaliști (fasciști/neonaziști/whatever) de cealaltă parte, conduși ”în luptă” de un fost secretar MAE, actual director al instituției în cadrul căreia se desfașura evenimentul, Poliția și Jandarmeria se declară ”neutre”, așteptând liniștite în fața muzeului deznodământul evenimentelor. De o neutralitate asemnănătoare s-au dovedit a fi și în urmă cu aproximativ trei luni, când un grup de neonaziști a agresat fizic un grup de spectatori în urma unei piese cu tematică LGBT, pe o străduță aflată la 1 minut de mers pe jos de Secţia nr.1, deși serviciul de urgentă 112 fusese anunțat cu cel puțin 10 minute înainte de posibilitatea producerii unor incidente.
Așadar, rezumatul poveștii în ceea ce privește implicarea lui Mihai Gheorghiu este următorul: acesta, ca un ”bun creștin” homofob aflat în cârdășie cu neolegionarii, s-a împotrivit parteneriatului cu Asociația Accept de la bun început însă părerea sa a fost ignorată. Ca urmare, în seara de 20 Februarie, și-a chemat amicii naționaliști şi neonaziști din toate organizațiile fasciste și/sau creștine să împiedice rularea filmului ”The Kids are Alright” la NCRR. Poliția (chiar dacă solicitată prin 112) și Jandarmeria venite la fața locului şi-au făcut datoria de instituții opresive, aflate sub comanda altor ”camarazi” ai lui Gheorghiu de a fi ”neutre”. I-au legitimat pe activiștii LGBT aflați la un eveniment perfect legal, organizat de Muzeul Țăranului Român cu permisiunea conducerii după care s-au prefăcut că îi mai rețin câteva minute și pe ceilalți (Nu legitimări, nu amenzi – Probabil în definiția lor de ”deranjarea liniștii și ordinii publice” nu intră huiduielile, înjurăturile și amenințările asupra unor cetățeni ai statului român aflați într-o sală de cinema dintr-o instituție publică). În cele din urmă, seara lui Mihai Gheorghiu a avut un final glorios: la o bere cu ”camarazii” legionari (poza, sursa).
Implicarea lui Gheorghiu în ”protestul” de miercuri (pe lângă faptul că este total lipsit de etică profesională ca un director al unei instituții să boicoteze prin mijloace ilegale un eveniment organizat de respectiva instituție) este o infracțiune motivată de ură. Scopul acesteia fiind nu numai intimidarea celor aflați legal în sala de cinema, ci a întregii comunități LGBT (unul dintre motivele pt care tre sa continuam protestele la MȚR). Prin pornirea unui scandal mediatic gigantic, miza sa și a celorlalți naționaliști e ca și atinsă, aceasta fiind nu numai intimidarea comunității LGBT dar și descurajarea oricarei instituții publice de a încheia pe viitor parteneriate cu asociațiile pentru drepturile LGBT.
Resurse:
Felix “eu nu am decât un cont pe facebook de internet” Roncea:
- Bindiribli(detalii despre Jah Te Iubeste, Miscarea Oamenilor Visatori si Bindiribli
Felix Roncea, Jah Te Iubeste, Bindiribli pe site-ul lui Victor Roncea: roncea.ro/tag/felix, roncea.ro/tag/jah.teiubeste, roncea.ro/tag/bindiribli-ro)